[DarkAngel]

Sunetul tacerii


Un glas tacut se desprinde din linistea infernala a noptii … un fosnet uscat al frunzelor ruginite de toamna amaruie se face auzit in aerul inabusitor al verii ce abia a plecat … o nostalgie, inmiresmata cu durerea mea se ridica din pamantul sarat si incepe sa pluteasca deasupra mea … cuprizandu-ma mai departe prin noaptea zadarnica spre locul cautat de mine timp de o vesnicie: sunetul tacerii … acel sunet care este tacut dar si placut auzului in acelasi timp … un sunet pe care il auzi o singura data intr-o viata sau intr-un veac … acel sunet tacut si plapand … sunetul ce te duce spre linistea gingasa a sufletului … un sunet al tuturor care doresc implinirea si fericirea … un sunet care vegheaza mereu la tacerea si visurile noastre … un sunet al tacerii, calauzitorul pestilor nostri.
Un sunet al tacerii fara puterea glasului … un fosnet al inimii mele tinere … o clipa a sunetului tacerii crescand in mine … fiind urmasul sau …un glas mut ce ma va indruma o vesnicie de-acum inainte spre drumul cel bun … care drum? … nici nu stiu ce carare sa urmez … sunt la rascrucea a doua drumuri … pe unde sa-mi continui mersul? … sunetul tacerii divine ragusit … nu ma mai poate ajuta … Sunt in fata a doua drumuri necunoscute … nu stiu ce se afla acolo unde privirea nu poate sa ajunga … oare unul dintre ele este un drum al mortii … ultimul drum ? …ma aflu in fata destinului meu … drumul pe care il voi alege trebuie sa-l parcurg pana la capat … si aleg … drumul inimii mele … drumul plin de nisip, dar stiu ca acest taram se va sfarsi … acum calatoresc orbeste prin acest peisaj mort pana voi gasi ceva … poate sunetul tacerii …