[randunik]

Dincolo de tacere
Redă-mă
Alungă-mi din ochi
Mirosul de gânduri sugrumate –
Amurgul coboară încet, liniştit,
Precum o balerină adormită –
Aici nu mai există
Un eu,
Un tu –
Doar mâna nevăzută
Ce aruncă zarurile –
Au hasard –
Cere şi vei fi cerut –
Cerşeşte sa te cearnă
Alb
Peste mâna alungită
A Femeii-Păianjen –
Mult timp a trecut –
De când nu am mai
Respirat –
Aerul curat al
Regăsirii –
Nu încerca să răzbuni
Gândurile celui care
Vrea să plămădească lumea
Dintr-un gest –
Când sub tălpi
ÃŽncă mai scormonesc
Miturile zilei de ieri –
Tu şi eu într-o mansardă –
Curând vei înţelege
De ce nu poţi
Avea
Decât umbrele visării –
De ce ai fost mereu –
Săgetătorul astrelor
Cârpite pe un cer şters,
Absent,
Resemnat,
Silogismului divin –
ÃŽnţelege că nu vei izbăvi
Prin cuvânt,
Nu vei deschide
Ascunsul,
Nepătrunsul somn –
Vălul aruncat ochilor Mayei – (?)
Samsara –
Aceeaşi închisoare fără răspuns
Dincolo de care –
Cel Nerăzbunat
Naşte înlănţuite ploi –
Uimeşte-te tăcut
De căldura corăbiilor –
La mér –
Sau uneori albastre păsări
Sorbind apă de pe stânci –
Tu: cel tânăr –
Curând vor şterge de pe fruntea-ţi
Nemeritata vale a crucificaţilor –
Schimbat,
Schimbător,
Schimnic,
Schizofrenic
Schitul preafericiţilor –
Curând nu va mai trebui
Să sângerezi încercările altora –
De a înscena înţelepciunea
Pentru Marele Ba(a)l Divin.
Curând îţi vor scoate din inimă
Cuiele străbunilor –
Testamentul unei stirpe
Ce ţi-a respirat
Continuu,
Inexplicabil,
Surparea.
Curând peste noi va cădea ploaia de vară –
Curând ne vom ridica de pe banca
Unde ne-am admirat
Cataleptic
Amintirile –
Tu – cel ce ascultă –
Acum nu mai e nimic de spus,
Cuvinte nu mai există dincolo de tăcere,
Te poţi ridica acum,
Şterge-ţi de pe aripi
Sângele cu care lumea şi-a
Scris
Profunda,
Notoria,
Magnifica,
Insignifianta
Sinucidere.
C’est fini.
Tu – cel ce îşi aprinde o ţigară.

_________________
randunik